Laptele de mama
este cel mai bun aliment al sugarului de varsta mica, permitand o adaptare
deplina la viata extrauterina.
Lactatia presupune un consum suplimentar
energetic, de principii alimentare, minerale si vitamine. Surplusul caloric
este de 800-1000 cal/zi, iar ingestia de lichide de 1500-2000 ml/zi.
Din alimentatia femeii care alapteaza se
exclud alcoolul, ceai, cafeaua concentrata si alimentele cu miros pregnant (dar
depinde si de “gusturile” copilului; de obicei sunt limitate consumul de ceapa,
usturoi, varza).
Teoretic, se exclud condimentele, dar, anumite
mirodenii (curry, chimen, marar) pot da gust bun laptelui, stimuland suptul si,
deci, avand efect galactogen.
Fumatul trebuie interzis!
Cele mai eficiente metode de a imbunatati
secretia lactate sunt odihna, aportul hidric suficient si suptul la ambele
mameloane la o masa.
Lapte de mama
sau lapte de vaca ?
Daca in timpul
vietii intrauterine, fatul era hranit prin sangele mamei, dupa nastere copilul
incepe sa-si secrete propriile enzime digestive, dar eficienta lor este mica.
Daca tractul digestiv al noului-nascut se va dezvolta corect, in timp se va
ajunge la deplina maturitate a acestor enzime.
Spre deosebire de
laptele de vaca, laptele matern este alimentul cel mai bine suportat de sugar.
Este propriu
speciei umane (non-alergenic).
Laptele de
vaca contine de 3 ori mai multe proteine decat laptele
uman. Departe de a fi un avantaj, inseamna un efort prea mare pentru tubul
digestiv si ficat sa le prelucreze; reziduurile formate (uree, fosfati si
sulfati) trebuie eliminate de rinichi.
Excesul de proteine
de la nivelul intestinului imatur duce la aparitia proceselor de putrefactie,
cu realizarea unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor patogene.
Proteinele
specifice altei specii sunt alergene; apare intoleranta la proteinele laptelui
de vaca. Mai mult, se apreciaza ca raspunsurile imune declansate la aceste
varste fragede pot fi responsabile de diverse raspunsuri imune inadecvate
aparute mai tarziu, chiar si la alte niveluri (ORL, astm, eczema).
Principalul glucid
din lapte, lactoza este in cantitate mai mare in laptele uman.
Spre deosebire de
laptele de vaca, laptele uman contine oligozaharide implicate in
dezvoltarea unei flore microbiene intestinale care protejeaza mucoasa
intestinala de agresiunile bacteriene
Acizii grasi
nesaturati (esentiali proceselor cerebrale si care nu pot fi sintetizati de
organismul uman) sunt in cantitati mult mai mari in laptele uman.
Desi laptele de vaca are de 3 ori
mai mult calciu, sugarul nu-l poate utiliza. De asemenea, in laptele de vaca se
gaseste de 3 ori mai mult sodiu, cu risc pentru hipertensiunea arteriala
aparuta in viata adulta. Laptele de vaca este de 2 ori mai sarac in fier. Desi continutul in zinc al acestor tipuri de lapte, zincul din laptele
matern se gaseste intr-o forma specifica, responsabila de preventia si
tratamentul acrodermatitei enteropatice.
Cu exceptia
acidului folic (egal) si a vitaminei K (mai putin), continutul vitaminic este
mai mare in laptele matern decat in cel de vaca:
-se digera usor si
contine enzime ce usureaza digestia: in stomacul nou-nascutului laptele matern
coaguleaza sub forma unor flocoane foarte fine, usor de descompus de catre
sucurile digestive.
-este lipsit de
microbi si contine anticorpi necesari apararii impotriva germenilor
In laptele matern
se gaseste un mare numar de anticorpi specifici numiti imunoglobuline care au
rol de a suplini absenta acestora in sangele sugarului; actiunea lor este
locala (la nivel intestinal) si depinde de infectiile impotriva carora mama a
fost imunizata (prin vaccinare sau prin imunizare spontana)
Lactoferina inhiba
cresterea unor microorganisme, distruge unii germeni si fixeaza fierul indispensabil
cresterii bacteriene. Tot in laptele matern mai exista: lactoperoxidaza,
lizozim, factori antivirali, enzime etc.
Mediul intestinal
acid realizat de reziduurile laptelui uman (datorita cantitatii mari de
lactoza, concentratiei proteice si de fosfor scazute) are efect bacteriostatic
asupra germenilor Gram negative si de dezvoltare a lactobacilului bifidus;
in plus, explica rapiditatea tranzitului intestinal (cu eliminarea
reziduurilor)
Alfa-lactoferina
prezenta in laptele matern are efect antitumoral
-contine vitaminele
si sarurile necesare
-contine hormoni
(cortisol, hormoni tiroidieni)
-laptele
matern se adapteaza necesitatilor fiziologice ale copilului atat in procesul de
dezvoltare a noului nascut (distingindu-se: colostrul –in primele 6 zile- , laptele
de tranzitie -pana in ziua 14- si laptele matur), cat si in cursul suptului
(continutul in lipide la sfarsitul suptului creste de 4 ori fata de inceput,
moderand apetitul micutului) si in timpul zilei (este mai bogat in lipide intre
orele orele 6-10 a.m.).
Spre deosebire, laptele
de vaca:
-se infecteaza
foarte repede cu microbi, mai ales vara
-prin fierbere isi
pierde fermentii si vitaminele.
Alimentarea la
sanare numeroase avantaje, in plus fata de
cele enumerate mai sus:
-creaza o legatura
afectiva intre mama si copil
-alaptarea la san
pare a juca un rol in preventia diareii, infectiilor respiratorii si otitelor,
dar si impotriva diabetului, obezitatii, cariilor dentare si a sclerozei in
placi
-o durata de
alaptare de cel putin 3 luni scade la jumatate riscul cancerului mamar in
perioada pre-menopauzei
-alaptarea cel
putin doua luni scade cu 25% riscul cancerului ovarian
Dezavantajele
alaptarii la san:
-mama trebuie sa
fie disponibila pentru alaptare la nevoie (desi uneori se poate suplini o masa
la san cu una data cu lingurita sau cu biberonul)
-scurgeri
inestetice, pot fi usor “mascate” cu ajutorul tampoanelor mamare
-unele mame pot
prezenta grade diferite de disconfort fizic, pana la aparitia ragadelor si a
infectiilor favorizate de acestea
-problema estetica
este adesea ridicata, dar nu alaptarea este cea care deterioreaza sanii, ci
variatiile mari de volum (prin modificarea rapida a greutatii corporale) si
tensiunea secundara acestei modificari, insuficient compensata de sutiene de
calitate
-se pot transmite
diferiti virusi (hepatitici, cytomegalovirus, HIV…) sau bacterii (bacilul
tuberculozei, stafilococ)
-prezenta
produsilor nocivi in laptele matern: poluanti accidentali si substante ingerate
voluntar: medicamente nocive eliminate prin laptele matern, dar si cofeina,
nicotina si alcoolul.
Daca bebelusul este
tinut corect la sanul mamei, “instinctul” ii va spune ce sa faca; reflexul de
supt este prezent in primele 6 ore, se diminueaza progresiv in urmatoarele 48
ore, reaparand dupa aceea. Suptul precoce aduce copilului beneficiile
colostrului.
Ritmul alaptarii
este stabilit de copil; cei mai multi bebelusi se multumesc cu 7-8 mese/zi,
daca la un supt mama nu are suficient lapte, este normal ca bebelusul sa
“ceara” sanul dupa 2 ore; suptul regulat va creste automat si cantitatea de
lapte, astfel incat lucrurile vor intra in normal. Cei mai multi copii sug la
3-4 ore; pana la 3 luni este normal sa se trezeasca noaptea pentru o masa (in
jur de ora 2); nu ajuta amanarea ultimei mese la ora 22, 23 sau 24. Daca, dupa
3 luni, sugarul continua sa se trezeasca la 2 noaptea, poate fi lasat sa
scanceasca putin, majoritatea adormind rapid pentru inca 3-4 ore. Daca totusi,
nu adoarme, se poate cauta o alta cauza de disconfort: ii este sete, frig/cald,
este ud sau s-a speriat (de un zgomot) etc. Daca nu este gasita o alta cauza,
puteti incerca sa-I dati un biberon cu apa neindulcita (poate ii este sete) sau
sa-l mai puneti la san.
Daca totusi,
copilul este prematur, hipotrofic, bolnav sau traumatizat, este prudent sa i se
stabileasca un program de mese la 3 ore.
Totusi, regula va
fi stabilita in functie de conditiile de viata ale mamei si copilului; nu se
poate impune un regim “liberalizat” sau “liber”, daca acesta nu convine mamei,
indiferent de motiv.
Durata suptului
variaza intre 5 si 15 minute si depinde de calitatile mamelonului si de
“stilul” sugarului; o durata prea mica poate sa lase copilul flamand sau sanul
neevacuat, in timp ce prelungirea duratei poate favoriza aparitia ragadelor.
Singurul criteriu
care ne permite sa apreciem calitatea secretiei lactate este evolutia
sugarului: cresterea ponderala normala, somnul normal si lipsa tulburarilor
digestive sunt semnele unei dezvoltari normale.
Daca copilul nu se
ingrasa dupa primele 5 zile, trebuie realizat un examen medical pentru a
stabili starea de sanatate; daca nu sunt probleme, mesele la san trebuie
suplimentate cu biberonul. ATENTIE: daca doriti sa continuati hranirea
la san, este obligatorie golirea completa a sanilor de lapte la fiecare masa;
doar in aceste conditii secretia lactata nu numai ca se va mentine, dar se va
imbunatati.
Cele mai eficiente
metode de a imbunatati secretia lactata sunt odihna, aportul hidric suficient
si suptul la ambele mameloane la o masa.
Pentru suplimentare
se recomanda folosirea lapturilor adaptate varstei copilului, utilizate
corespunzator indicatiilor din prospect.
O atentie speciala
o reprezinta copilul prematur; el nu are maturizate activitatile
enzimatica si digestiva si reflexul de supt. In plus, capacitatea stomacului
este mai mica, iar rezervele de substante energetice (glicogen si lipide) mai
mici. In aceste cazuri, volumul meselor va fi mai mic, iar frecventa mai mare
(la 2-3 ore); in plus, prematurul va fi alimentat la san (pentru a nu priva
copilul de efectele benefice ale colostrului), iar mama il va ajuta sa reduca
efortul de supt prin exprimarea mameloanelor. Daca este nevoie, se va recurge
la alimentatia asistata medical (prin sonda naso-gastrica sau chiar alimentatia
parenterala intra-venoasa cu solutii de glucoza, amino-acizi si chiar solutii
de emulsii lipidice).
Diversificarea
alimentatiei
Diversificarea este
posibila datorita maturizarii organice si functionale a tractului digestiv si
este necesara instituirea ei la o varsta intre 3 si 6 luni, cand laptele
(matern sau suplimentat) nu mai este suficient unei bune dezvoltari a
copilului.
Diversificarea NU
implica renuntarea la lapte in aceasta perioada, deoarece laptele continua sa
fie sursa principala de calciu (implicat in dezvoltarea sistemului osos si nu
numai), fier (implicat in apararea anti-infectioasa) si acizi grasi esentiali
(cu rol in dezvoltarea structurilor cerebrale). Astfel, consumul zilnic de
lapte trebuie sa ramana de minim 500-750 ml in primul an de viata.
De asemenea,
trebuie evitata introducerea prea timpurie a alimentelor cu potential alergogen
(albus de oua, arahide, etc.).
La o masa, NU se
introduce decat cate un aliment nou, in cantitate mica (1/2-1 lingurita. Daca
bebelusul refuza noul aliment, NU se insista; se poate incerca mai tarziu (la
alta masa).
NU se amelioreaza
gustul alimentului nou introdus cu adaos de sare sau zahar. Trebuie mentionat
ca, pe termen lung, diversificarea ramane unul dintre mijloacele de prevenire a
obezitatii, diabetului, hipertensiunii arteriale, dar si a cariilor dentare,
eczemelor, infectiilor din sfera ORL si pulmonare. Practic, presupune invatarea
unui stil de viata sanatos
In primele luni de
viata alimentatia este preponderent lichida. Ulterior, modificarile ce au loc
la nivelul cavitatii bucale (eruptia dintilor, posibilitatea distingerii
texturilor si apoi a gustului obiectelor introduce in gura, aparitia florei
specifice) si la nivelul sistemului nervos central permit diminuarea reflexului
suptului si dobandirea abilitatii de a mastica. Dar acesta
este un proces de durata si trebuie deprins progresiv. Astfel,
alimentele care vor fi prezentate copilului vor avea mai intai consistenta
semilichida, apoi pastoasa si ulterior solida. Modificarea consistentei se
poate face fie prin scurtarea timpului de mixare (cu obtinerea de consistente
din ce in ca mai putin fine) sau prin folosirea unor marimi de site pentru
fructe/legume din ce in ce mai mari. Modificarea texturii trebuie sa inceapa
intre lunile 6 si 7.
Informatii de specialitate
Medic Specialist in Diabet Nutritie si Boli Metabolice
